Nu va mai maimutariti cu psihopatologia!

Am scris acest text dupa ce am citit acest articol scris de Cristian Tudor POPESCU in ziarul Gandul .

Nu inteleg folosirea distorsionata a psihopatologiei! Nu discut despre talentul gazetaresc al domnului CR Popescu. Nu vreau sa comentez ideea principala a articolului scris de dumnealui, la care chiar consimt. Sunt lucruri de bun simt. Nu inteleg insa de ce tot face referiri intelese superficial la psihopatologie. Domnul CR Popescu parca sustine un seminar despre fenomenologia psihopatologica. A vorbit despre onanisti pe care i-a generalizat succint in voiaoristi, exibitionisti si fetisisti. si gata! Am trecut in revista psihopatologia. Acum trecem la politica. Toata presa e plina de falsi medici psihiatrii care dau verdicte si pun diagnostice.

Pentru cine nu e familiarizat cu psihopatologia poate afla ceva nou. Insa, pentru un cunoscator, aceste referinte sunt amatorism de doi lei. Diversitatea tulburarilor comportamentului sexual este de 100 de ori mai mare fata de ce a schitat acolo Popescu. E absurd sa incepi sa faci un fel de descriere a acestor tipuri de dereglari libidinale si apoi sa o cotesti catre alt subiect.

Nu pot sa inteleg cum naiba un om citit ca dumnealui nu se apleaca mai mult asupra fenomenului. Cu atat mai mult cu cat, asemenea majoritatii cetatenilor (inclusiv eu), inclusiv dansul face parte dintr-o anumita categorie de tulburari psihice. Nu e nimic grav. Nu e nimic lamentabil. Tulburarea psihica nu inseamna neaparat nebunie. Pur si simplu conceptul de "tulburare psihica" intre timp s-a extins si catre ceea in trecut era considerat "normalitate". Conceptul antic de "temperament" practic a fost absorbit de acest concept contemporan. Prin urmare, dumnealui s-ar putea documenta cu ocazia asta si, in plus, s-ar putea intelege mai bine pe sine.

De ani de zile dumnealui si alti jurnalisti folosesc gresit sau aproximativ termenii psihopatologiei. Atrag cititorii mai bine? Se identifica cu limbajul comun in care, de asemenea, sunt folositi greşit? Forteaza o consimtire la culpabilitate din partea publicului pentru cel astfel diagnosticat? Nu stiu. Insa daca tot esti lider de opinie (si aici ma refer la toti ziaristii cu astfel de manii psihopatologiste) ai putea totusi sa faci un efort sa intelegi despre ce vorbesti si sa ii ajuti cumva cu explicatiile si pe cei ce te citesc.

La fel ca si mare parte din publicul lor, acesti jurnalisti insa au o conceptie prefoucaultiana despre tulburarea psihica in general si nebunie (psihoza) in special. In Evul Mediu "nebunul" era ars pe rug pentru ca diavolul sa iasa din el sau sa piara. Mai tarziu el era pus in "corabia nebunilor" si trimis in larg. Observ o anumita voluptate la a detecta nebunii si de a-i pune la stalpul infamiei. Acesta este un reflex bine incastrat in mentalitatea noastra strapunsa din profunzime in afara de multe eruptii medievale. Multi dintre noi nu intelegem ca nebunia nu este si nu trebuie sa fie tinta urii noastre. "Esti nebun!" nu trebuie sa fie un repros menit sa ii atraga si pe altii in cercul urii fata de "cel diagnosticat", ci un semn de compasiune. Si, cel mai important lucru, nebunul nu este culpabil. Pana si societatile totalitariste au invatat acest lucru.

Cineva se poate intreba de ce ma lamentez atata. De ce nu vad tema articolului si ma leg de o chestie auxiliara. Tocmai aici e problema. Psihopatologia nu este o firimitura in aceasta batalie politica. Psihopatologia este mult mai importanta decat excrementele politice. Daca reusesti sa intelegi psihopatologia de fapt reusesti sa intelegi si mai bine inclusiv politica pentru ca prima este consecinta indirecta, transgenerationala a primei. Intr-o lume in care sefii nu se simt in siguranta decat intre subordonati stresati (carora li se spune "atenti", "prezenti" sau "fresh people"), intr-un capitalism in care libertatea se plateste cu presiuni psihice care, in timp, se transforma in tulburari psihice grave sau maladii organice, psihopatologia nu este o joaca. Psihopatologia este chestiunea cea mai importanta.